Categorii

Persoane interesate

Postări populare

luni, 20 iunie 2011

Druzii

Originea druzilor se regaseste in grupurile ezoterice (baatini), ai caror aderenti par musulmani (din exterior) si pretind a fi adepti ai religiei, ascezei si pioseniei.

Aceasta secta s-a dezoltat in secret, utilizind o falsa interfata a devotiunii religioase, deghizindu-se in Shi’a, Sufi si iubitori ai Ahl al-Bayt (familia Profetului Sallallahu alayhi wasallam). Ei pretind ca sunt aceia care poarta stindardul pacii si reconcilierii intre oameni, vorbesc despre unitate – dar aleg aceste modalitati pentru a-i dezamagi ulterior si pentru a-i indeparta de calea cea dreapta. Isi arata adevarata fata atunci cind se iveste ocazia, cind detin o pozitie buna si au suporteri din clasa conducatoare, atunci isi proclama adevarata credinta si scopurile pe care le urmaresc prin aceasta, incep sa promoveze raul si coruptia, sa distruga invataturile corecte din punct de vedere religios, adevarata credinta si moralitatea.

Acest aspect este clar pentru oricine studiaza istoria acestei secte si ii urmareste evolutia, incepand cu ziua in care fundatiile sale au fost create de evreul ‘Abd-Allaah ibn Saba’, apoi transmise de la o generatie, in incercarea de a implementa aceste principii (lucru care se intampla si in zilele noastre).

Desi druzii fac parte din acest grup ezoteric, ei au propriile lor caracteristici cu privire la origini si momentul in care au aparut, precum si referitor la circumstantele care au facut astfel incit credintele lor sa se cristalizeze in ideologia pe care o promoveaza.

Denominatia acestei secte este derivata din numele Durzi, al carui nume complet era Abu ‘Abd-Allaah Muhammad ibn Ismaa’eel al-Durzi (cunoscut si sub numele de ‘Abd-Allaah al-Durzi sau Durzi ibn Muhammad). S-a afirmat si ca Muhammad ibn Ismaa’eel al-Durzi a fost Tashtakeen sau Hashtakeen al-Durzi. Unii sunt de parere ca numele sectei provine de la numele orasului persan Tayrooz. Al-Zubaydi a afirmat faptul ca numele corect ar fi Darzi, potrivit sintagmei “awlaad darzah” (fiii darzah).

Muhammad ibn Ismaa’eel al-Durzi a inceput sa fie cunoscut in vremea lui al-Haakim bi Amrihi, Abu ‘Ali al-Mansoor ibn al-‘Azeez, unul dintre regii ‘Ubayzi (in Occident - Fatmizii), dinastie care a condus Egiptul vreme de aproape 200 de ani, pretinzand ca sunt descendenti ai Profetului (Sallaallahu alayhi wasallam) prin Faatimah (radiallahu anha).

Muhammad ibn Ismaa’eel al-Durzi a fost, initial, unul dintre adeptii sectei ezoterice Ismaili, ai carei membri pretindeau ca sunt cei care il urmeaza pe Muhammad ibn Isma’eel ibn Ja’far al-Saadiq. Apoi a parasit aceasta grupare si a intrat in legatura cu ‘Ubaydi al-Haakim, aprobindu-i pretentia de a fi de sorginte divina si chemand oamenii la venerarea acestui om (Astagfirullah). A afirmat ca divinitatea s-a incarnat in ‘Ali ibn Abi Taalib si ca sufletul lui ‘Ali a migrat din fiu in fiu, pina a ajuns la al-Haakim. Al-Haakim i-a oferit in Egipt o pozitie ce ii conferea autoritate, astfel incat oamenii sa asculte chemarea sa. Atunci cind intentiile sale au devenit clare, musulmanii din Egipt s-au ridicat imporiva sa si au ucis o parte dintre suporterii sectei. Atunci cind au vrut sa il ucida si pe el, a reusit sa scape si a fugit la al-Haakim, care i-a oferit finantare si l-a indrumat catre Siria, pentru a-si continua propaganda acolo. A calatorit in acea directie si s-a oprit la Waadi Taym-Allaah ibn Tha’labah, in partea de vest a Damascului, indemnand localnicii sa il sfideze pe al-Haakim si raspandind principiile druzilor; le-a oferit bani iar oamenii au raspuns chemarii sale.

Un alt adept care a chemat la divinizarea lui al-Haakim a fost persanul Hamzah ibn ‘Ali ibn Ahmad al-Haakimi al-Durzi, unul dintre cei mai importanti baatini. Intrase deja in legatura cu cei care sustineau originea divina a lui al-Haakim si a chemat la venerarea acestui rege, la inceput in secret. In momentul in care a devenit unul dintre principalii conducatori, a proclamat ideologia in mod deschis, a spus ca el este mesagerul lui al-Haakim, iar al-Haakim l-a sprijint. Atunci cand regele a murit, succesorul sau la tron a fost Al-Zaahir li I’zaaz Deen Allaah (cel care sprijina adevarata religie), iar el a renuntat la pretentia de divinitate a tatalui sau. Hamzah a fugit catre Siria si a fost urmat de cativa dintre cei care raspunsesera chemarii sale. Majoritatea s-au stabilit intr-o zona din Siria al carei nume a devenit ulterior Jebel el Druze.

Printre principiile acestei secte se numara urmatoarele:

1.Reincarnarea. Astagfirullah, ei cred ca Allaah s-a reincarnat in ‘Ali (radiallahu anhu), iar apoi in fiii lui ‘Ali, pana s-a ajuns la regale Fatimid al-Haakim Abu ‘Ali al-Mansoor ibn al-‘Azeez. Druzii sunt convinsi ca al-Haakim se va intoarce si ca este inzestrat cu capacitatea a a aparea in anumite locuri, pentru ca mai apoi sa dispara.

2. Disimularea (taqiyah) – de exemplu – ipocrizia si ascunderea adevarului. Ei nu isi proclama adevarata credinta, o dezvaluie doar celor care fac parte din grupul lor, nu isi dezvaluie secretele decat in fata acelora dintre ei, in care au incredere.

3. Infailibilitatea imamilor lor. Ei cred ca imamii lor sunt infailibili (nu pot gresi) si nu pot fi atinsi de pacat. Intr-adevar, le-au conferit atribute divine si i-au venerat pe ei (cum au facut cu al-Haakim), in loc sa se supuna doar lui Allah Subhanu Wa Ta’ala.

4. Ezoterismul (baatiniyyah). Ei afirma ca textele din Sharee’ah contin un inteles ascuns, secret, diferit de cel aparent. Si-au bazat ereziile pe chestiuni care tin de ezoterism si au deformat intelesurile ahadeeth-urilor, poruncilor si interdictiilor.

In legatura cu ereziile lor legate de relatarile autentice, trebuie sa mentionam faptul ca ei neaga atributele perfecte ale lui Allah Subhanu Wa Ta’ala, precum si existenta Zilei Invierii, cind sufletele vor fi rasplatite cu Paradisul sau cu Iadul – au inlocuit acestea cu ceva ce poarta numele de migratia sufletelor, credinta potrivit careia sufletul unei finite umane sau a unui animal calatoresc in momentul mortii corpului fizic, indreptandu-se spre alte trupuri abia nascute, si salasluiesc acolo pentru a fi fie binecuvantate, fie chinuite. Ei cred ca universul este etern si este constituit doar din pantece datatoare de viata si tarana ce inghite corpurile celor decedati (un ciclu fara de sfarsit al vietii si al mortii). Nu cred in ingeri si nici in mesajele cu care au fost trimisi profetii, alegand calea filosofilor care au urmat propriile lor capricii si dorinte si teoriile lui Aristotel.

Erezia cu privire la textele care stipuleaza porunci si interdictii imbraca forma modificarii acestora. Ei sustin ca salaah (rugaciunea) inseamna de fapt cunoasterea secretelor lor, nu cele cinci rugaciuni zilnice; siyaam (postul) inseamna ascunderea secretelor lor, nu abtinerea de la acele lucruri care rup postul ce dureaza de la Fagr pana la Maghrib; iar Hajj-ul (pelerinajul) inseamna, in viziunea lor, vizitarea acelor shuyukh (sheici) pe care ei ii venereaza. Druzii sunt de parere ca actiunile imorale, atat cele din exterior cat si cele din interior, sunt permise, aproba casatorii care nu au fost permise de Allah Subhanu Wa Ta'ala si neaga regulile care au fost impuse de Allah Subhanu Wa Ta'ala robilor Sai. Prin urmare Abu Haamid al-Ghazaali si alti invatati au fost de parere ca madhab-ul lor imbraba forma Raafidi (Shi’a), insa in interior este pur kufr.

5. Ipocrizia si minciuna din chemarea lor. Ei vor sa se afiseze ca fiind Shi’ah si iubitori ai Ahl al-Bayt in fata celor pe care vor sa ii atraga. Atunci cind oamenii raspund acestei chemari, incep sa ii critice in mod deschis pe Sahaabah (radiallahu ahum) si sa ii calomnieze. Daca accepta toate acestea, ei continua prin a dezvalui chipurile o parte dintre greselile lui ‘Ali si apoi il calomniaza. Daca trec si de aceasta etapa, continua prin calomnierea Profetilor si afirma ca detin o serie de secrete care merg impotriva mesajelor cu care au fost trimisi acestia la popoarele lor; sustin ca acestia au incercat sa obtina o serie de avantaje lumesti si din acest motiv au inventat noi legi pentru popoarele lor etc.

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah a fost intrebat cum ar trebui sa ii privim pe Druzi si pe Nusairi. Raspunsul Shaykh-ului:


Acesti druzi si nusairi sunt kaafir, potrivit consensului muslimilor. Nu este permis sa se consume carnea animalelor sacrificate de acestia si nici casatoria cu femeile care fac parte dintre ei. Nu sunt de acord cu achitarea jizyah-ului (taxa impusa celor care nu sunt musulmani), sunt apostati ai Islamului si nu sunt musulmani, nici evrei si nici crestini. Ei nu sunt de acord cu obligativitatea celor cinci rugaciuni zilnice, a postului din Ramadaan sau a Hajj-ului. Ei nu privesc ca fiind haraam ceea ce Allah Subhanu Wa Ta’ala si Trimisul Sau (Sallalahu alayhi wasallam) au interzis – de exemplu carnea animalelor moarte, vinul etc. Chiar daca rostesc Shahaadatayn, credintele lor ii fac kaafiri, potrivit consensului musulmanilor. Cu privire la Druzi, cei care l-au urmat pe Hashtakeen al-Durzi, unul dintre sclavii eliberati ai lui al-Haakim, trimis la oamenii lui Wadi Taym-Allaah ibn Tha’labah pentru a-i chema la venerarea lui al-Haakim, numit de ei “creatorul, atotstiutorul” (Astagfirullah), facand juraminte in numele lui, acestia fac parte dintre ismailiti, cei care cred ca Muhammad ibn Isma’eel a abrogate legea lui Muhammad ibn ‘Abd-Allaah.Acestia se numara printre cei mai rai kafiri, mai rai decat cei care fac parte din alte grupuri extremiste. Ei cred ca acest univers nu are nici un creator, neaga invierea, indatoririle prescrise de islam precum si interdictiile din religia noastra. Ei fac parte din secta ezoterica al-Qaraamita […], ai carei adepti urmeaza principiile filosofice ale lui Aristotel sau a magicienilor. Ideologia lor este un amestec de filosofie de sorginte magica, insa la exterior afiseaza cu ipocrizie apartenenta lor la ideologia Shi’a. Si Allah stie cel mai bine.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...